Recuperare/Vindecare/Echilibrare/Maturizare emotionala
Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă reechilibrarea și recentrarea vă voi ruga să citiți și articolele scrise înainte, dintre care: http://www.psychebalance.com/blog/rusinea-o-emotie-altfel
http://www.psychebalance.com/blog/dependenta-de-iubire-si-evitarea-iubirii
In acest articol vom vorbi despre vindecare, echilibrare și recentrare.
Pentru a ne vindeca și a crește din punct de vedere emoțional trebuie să ne reconstruim din interior înspre exterior.
Fie că unora le place sau nu, singura cale posibilă cel putin pe care eu o văd, este aceea de a începe cu începutul, cu ceea ce am trăit în copilărie și cu ce ne-a format.
Cu totii am fost prima data copii. Iar copilul stim ca este centrat pe sine, este plin de energie și se adaptează ușor, caci toate aceste lucruri fac creșterea si dezvoltarea lui posibila.
Dar de cele mai multe ori există un abuz (care nu se referă doar la abuzul direct, fizic sau sexual, ci și la un abuz ascuns: când copilul a fost abandonat sau neglijat, când în mod constant nu a fost lăsat să se iubească pe sine, să se evalueze pozitiv, când nu a avut voie să-si formeze granite sănătoase, când a trebuit mereu să facă pe plac celorlalți, când realitatea sa a fost deformată, când nu a fost lăsat să învețe despre propriile nevoi și dorințe, sau nu a fost lăsat să se exprime). Iar toate aceste disfuncționalități, impreună cu alte traume cauzate de:
lucruri care ți s-au făcut
lucruri pe care tu le-ai făcut si le consideri negative, nocive, rele
lucruri pe care le-ai văzut făcute de alții,
duc la dezechilibru si la disociere.
Rănile copilului îl fac pe acesta sa dezvolte mecanisme de supraviețuire și de adaptare, unele dintre ele fiind nocive, sau se transforma in comportamente nocive, dacă continua pe parcursul vieții.
Mecanismele de adaptare sunt:
deziluzia - atunci crezi ceva cu toate că faptele clare spun altceva,
negarea - când vezi realitatea, dar nu-ți dai voie totuși să o recunoști
minimalizarea - atunci când pretinzi că ceea ce s-a întâmplat sau se întâmplă, nu este important, sau nu are așa un mare impact asupra ta.
reprimarea - când informatiile care ajung la tine sunt împinse în mod inconștient în afara realității tale, în subconștient
suprimarea - când împingi datele/informatiile în mod conștient, nu vrei să te uiți la ele
disocierea - când te lași în afară, și poți face asta prin:
️a te îmbolnăvi de o boală fizică sau de o boală mentală,
️prin abuz sau prin dependență (dependență de iubire, de relatii, de persoane, de substanțe - nicotină, droguri, alcool, mâncare, sau de un anumit proces - jocuri de noroc, dependență sexuală , cumpărături, internet, tv, filme, exercitii fizice; sau: prin minciună, prin controlul excesiv al tău sau al celorlalți, prin furie excesivă, prin umor excesiv, prin a te transforma in diferite arhetipuri: rebelul, salvatorul, reparatorul, martirul, etc.
În familiile funcționale trebuie, sau ar trebui, ca fiecare dintre membrii să aibă nevoile satisfăcute cel puțin în cea mai mare parte, ca toți să fie priviți ca fiind valoroși, copiii să fie învățați cum să se valorifice pe sine, cum să creeze granite sănătoase, cum să se cunoască pe ei înșiși, să-și cunoască nevoile și dorințele și cum să acționeze conform vârstei lor.
Și după cum vedem, dacă nu am primit aceste lucruri, dacă nu le-am dezvoltat în copilărie din diferite motive,
trebuie să facem acest lucru noi înșine pentru noi, la maturitate. Trebuie ca toate aceste caracteristici de mai sus să ni le dăm noi și să ne dezvoltăm din interior spre exterior. Asta va duce la o vindecare, echilibrare, maturitate emoțională. Iar maturitatea emoțională duce la iubirea de sine, la granițe sănătoase cu ceilalți, la înțelegerea și acceptarea realității personale, la a acționa conform varstei noastre, la a înțelege nevoile și dorințele noastre și la a putea să ni le îndeplinim singuri, măcar în cea mai mare parte.
Toate acestea pot fi numite și auto-reglare. Interesant este însă că auto-reglarea se poate face după o co-reglare, adică dupa reglarea ta emoțională împreună cu altcineva, in prezenta altcuiva. (de aceea terapia individuala și terapiile de grup sunt foarte importante. Asa cum am văzut în dezvoltarea copilului, acesta are nevoie de cineva care să relaționeze cu el și să îl ajute să-și creeze lumea lui în care se simte sigur și în siguranță. Iar dacă acest lucru nu a fost făcut în copilărie trebuie făcut la maturitate și se poate face tot în condiții asemănătoare cu ale copilului. Reglare emoțională, sentimentul de siguranță dat de cineva sau pe care ți-l dai ție în prezenta cuiva, într-un loc sigur, o poți repeta singur și poți învăța pe parcurs cum să faci asta singur - de fapt scopul terapiei este ca după ce ai ajuns la un loc de siguranță să poți implementa aceste lucruri singur zi de zi.)
Ceea ce poți face de unul singur: să incepi o forma de meditatie pentru a intra în contact cu tine, să faci anumite exerciții de respirație, să faci auto îmbrățișări, să intri în contact cu corpul tău, să înțelegi ce se întâmplă si de unde vin lucrurile, sa autoevaluezi ce simți, să te observi din exterior. Toate acestea țin de auto observare și ar trebui sa constituie o practica personala constantă.
Inainte de asta, sau la un moment dat, este bine să existe și o practică împreună cu cineva, un anumit fel de terapie, cu un anumit terapeut. Toate alese de tine în funcție de cum te simți cel mai confortabil, unde te simți înțeles și în siguranță, unde ai un sentiment de liniște și de pace.
Iar cu terapeutul vei face exact aceleași lucruri, dar le vei face într-un loc sigur, așa numitul ‘safe space’.
Pentru ca maturitatea emoțională, vindecarea, redescoperirea, reechilibrarea sa se poate întâmpla este nevoie de o retrospectivă a ceea ce ai trăit. Așa cum Pia Mellody spune, trebuie să ai ocazia să:
plângi ceea ce ai trăit
să plângi ceea ce nu ai trăit
apoi să descoperi ce ai nevoie acum și cum poți să faci asta pentru tine acum.
În legătură cu stima de sine, granițele sănătoasă nevoile și dorințele tale.
Trebuie luate în considerare toate părțile care ne formează. Avem în primul rând:
️un corp ce a înregistrat de-a lungul timpului absolut tot (citește și despre teoria polivagala - Dr. Stephen Porges); astfel ca trebuie să intrăm în contact cu corpul nostru (lucru pe care demult l-am negat pentru că ne făcea să retrăim durerea)
️ avem gânduri care s-au transformat in credințe de bază, luand in considerare aici și frica cea mai mare și toate gândurile distorsionate.
️avem sentimentele si
️comportamentele.
Iar în funcție de însemnătatea pe care o dăm informațiilor care vin către noi în fiecare zi, ne simțim fie în siguranță, fie amenințați, și vom reacționa așa cum am învățat să o facem pentru a ne simții din nou în siguranță, pentru a readuce siguranța la noi.
Astfel de multe ori furia se transformă în manie excesivă, frica în panică și teroare, tristețea în depresie, rușinea în a ne simții fără valoare, vina in blamare și judecată de sine și de alții, iubirea în contopire toxica cu celălalt, fericirea și bucuria în isterie. Iar comportamentele vor fi cel mai probabil de fugă, de luptă, de îngheț - sau imobilitate, imposibilitatea de a actiona, sau de seducere.
De aceea nu putem începe cu sfârșitul si trebuie să începem cu începutul, așa cum am spus, și să facem uneori concomitent o întoarcere în corp, o identificare a emoțiilor, cum se simt anumite emoții in corp, cum putem să ne simțim în siguranță și în același timp o căutare a credințelor noastre principale, a fricilor principale.
Putem lucra pe anumite evenimente specifice sau direct pe emoții, dacă nu ne aducem aminte evenimente specifice, sau avem unele întâmplari importante ce sunt mult prea vechi ca noi să ni le mai amintim.
Toate acestea duc la schimbarea mecanismului, deci si a comportamentului nostru în anumite situații.
Toate traumele sunt de fapt o rupere a încrederii (cum spunea Dr. Porges), a legăturii de încredere. Poate fi legătura cu mama, cu tata, cu adulții din viața noastră in grija carora am fost și cu care am petrecut cel mai mult timp. Orice ni s-a făcut negativ a dus la o rupere a încrederii, orice am văzut făcându-se a dus la o rupere a încrederii in ceilalți, orice am făcut noi și considerăm ca a fost negativ la adresa cuiva, a dus la ruperea încrederii în noi insine.
Când am fost copii, adulți din viața noastră ne-au învățat ce anume fac adultii in general și la ce trebuie să ne așteptăm de la ei. Puneti atunci întrebarea: Ce făcea tata, mama, adulții cu care tu ai petrecut cel mai mult timp?, Ce făceau ei ca să se apere de durere și cum se comportau ei in general?
O bună parte din cine ești vine de acolo și de la ce ai văzut, astfel cum am putea să mergem înainte dacă nu ne uităm la aceste lucruri, dacă nu ne uităm la ce am trăit și la copilăria noastra, daca nu ne uităm la relația primordială - cu mama, apoi cu tatăl și cu alți adulți pe care i-am avut in preajma, la ceea ce am trăit și cum am învățat să fim, la cum am învățat că este lumea, la ce anume am învățat că este periculos?
Nu există o rețetă unică ce să se potrivească tuturor. Pentru că fiecare trebuie să caute, să investigheze și să găsească metoda sau metodele, persoana sau persoanele, care îi sunt cele mai potrivite.
În cele ce urmează voi enumera câteva dintre instrumentele pe care le-am acumulat de-a lungul timpului si pe care le consider a fi extrem de folositoare, indiferent de metodele sau persoanele pe care le alegi, dacă dorești să faci terapie cu cineva sau sa lucrezi de unul singur pentru moment:
️În cartea ‘Tu singur te vindeci’ am enumerat anumite metode, le consider încă valabile. Citește cartea, ascultă videoclipurile, dacă dorești.
️Dacă îți place stilul în care eu prezint lucrurile, citește ambele cărți (Tu singur te vindeci si Mesaje din Subconstient), toate articolele de pe blog, ascultă toate videoclipurile de pe canalul meu de Youtube, și sunt convinsă că vei reuși să integrezi multe doar din aceste informații.
️ Fă o listă cu măcar 5 amintiri negative pe care le ai de dinainte de a fi împlinit 18 ani.
️Fa exerciții de tapping.
️Conectează-te cat mai des cu corpul tău
(pune ambele mâini pe corp - mâna dreaptă în zona stomacului, mâna stângă în zona inimii, cu degetele răsfirate și fă câteva respirații profunde, SI/SAU mana dreapta pe frunte, mana stanga pe inima.)
️ Fă orice exerciții de respirație care sunt confortabile pentru tine (eu am exercițiul din Hoponopono - cu 7 respiratii a: inspiratie cat numeri pana la 7 si expiratie cat numeri la 7, sau exerciții de respiratie cu: inspirație până la 4, expirație până la 6.)
️Da-ti o îmbrățișare sub formă îmbrățișării lui Peter Levine. (Mana dreapta sub bratul stang si cea stanga peste bratul drept. Stai asa cateva secunde sau 1-2 minute.)
️ Intreabă-te atunci cand simti ca reactionezi exagerat, sau ca emotiile tale sunt la un nivel mai mare decat o cere situatia:
In acest moment, în acest loc, cu acești oameni, este aceasta: ceea ce simt acum (frica, furia, tristetea, dezamagirea) sau ceea ce îmi vine să fac (sa lupt, sa tip, sa lovesc, sa injur, sa fug, sa ma izolez etc.), necesar?(iar de cele mai multe ori te vei liniști, nu vei mai simții sau nu vei mai avea nevoie, să faci ceea ce-ți doreai să faci pentru că de fapt era un mecanism automat de aparare si adaptare.)
️Pentru stima/iubirea de sine fă exercițiul din articolul cu stima de sine: http://www.psychebalance.com/blog/dincolo-despre-stima-de-sine-iubirea-de-sine
️Pentru granițe sănătoase fa exercițiile din articolul legat de granițe sănătoase: http://www.psychebalance.com/blog/granite-personale-sanatoase
️Fă o listă cu ceea ce ai nevoie și cu ceea ce-ți dorești de la o relație, ceea ce vrei să primești, dar si cu ceea ce ai tu de oferit.
️Fa meditațiile care sunt cele mai potrivite pentru tine (una dintre preferatele mele: The wheel of awareness - Dan Siegel, exercițiile și meditațiile din metoda Silva - cele originale ale lui Jose Silva, sau Laura Silva - fiica acestuia.)
️Există multe exerciții de conectare cu copilul interior, de conectare cu ceea ce ai avut atunci nevoie si nu ai primit dar pot să-ți oferi tu ca și adult (să fii părintele de care ai avut nevoie). Există astfel de exerciții sub formă de exerciții terapeutice, meditații, exerciții cu tapping. Am și eu cateva pe canalul de YouTube. Dar multe ar trebui făcute in cadru terapeutic, de aceea nu este uneori de ajuns să le faci singur. Este nevoie si de acel feedback, de siguranță, de un loc de siguranță, de o persoană de siguranță care sa fie alături de tine.) / ( un exercitiu care mie imi place foarte mult este cel in care ne intalnim noi adulti cu noi copii intr-o situatie neplacuta, intr-un eveniment neplacut trait in trecut si apoi intr-un eveniment placut. Dam mesaje copilului, ne dam cadouri reciproc si luam cu noi ceea ce este pozitiv si siguranta data de faptul ca acum noi, cel adulti suntem mereu alaturi copiiilor care am fost).
️ Fă exercițiile legate de granițe ale lui Mark Wollyn - pe care le folosesc și eu mult în practica mea.
️ Fă-ți arborele genealogic, vezi de unde ai fi putut să împrumuți anumite gânduri, comportamente, setări, limite convingeri.
️ Fă scrisorile către părinți și către alte persoane cu care ai resentimente, spune îmi pare rău în scrisori, daca este cazul.
️Fă ritualurile de La revedere de la anumite persoane, animale de companie, relații sau persoane care au decedat.
️Dacă simti vină despre ceva ce ai făcut: fă ceva pozitiv și dedică lucrul respectiv acelor persoane fata de care te simti vinovat.
️Dacă o persoană dragă a decedat: fă un lucru pe care crezi că și-ar fi dorit să-l facă împreună cu tine și chiar dacă-l faci singur imaginează-ți că persoana este acolo cu tine.
️ Începe să te observi din exterior: cum anume reacționezi, în ce situație, de unde crezi că a pornit asta, ce anume ai nevoie în acel moment și cum pot să-ți oferi asta singur fără să recurgi la mecanismele obișnuite.
️ Mulțumește mecanismelor de adaptare și mulțumește copilului care ai fost și care a recurs la aceste modele pentru a putea supraviețui.
️ Fă o listă cu darurile pe care le-ai primit de la aceste mecanisme, dar șio lista cu ce anume te împiedică ele să faci acum in prezent, când probabil ca prezența lor nu mai este necesară.
️Intră în contact cu tine cel adult și alege tu cum ai vrea să reacționezi acum, in prezent.
Nu uita ești perfect în imperfecțiunea ta, așa cum este fiecare !
️Îmbrățișează-te și privește-te cu compasiune de câte ori ai ocazia, adu-ti întotdeauna aminte că faci cat poți, și ai făcut întotdeauna cat ai putut, cu resursele pe care le-ai avut. Așa cum a făcut fiecare!
️ Gândește-te că totul se întâmplă pentru că tu să înaintezi, ca totul se întâmplă cu un scop pozitiv, chiar dacă uneori e al naibii de greu să crezi asta.
️ Uită-te înapoi la tot ce ai luat pozitiv din toate experientele, și la cum ai ajuns cine ești datorită a tot ce ți s-a întâmplat.
Ai dreptul la relații sănătoase și la intimitate adevărată (care înseamnă comunicare, nevoie de a împărtășii cu celălalt cine ești, nevoia de atașament într-o manieră pozitivă, dorința de a cunoaște și de a fi cunoscut de ceilalți).
Iar singura metodă pe care o văd eu de a face asta este de a fii vulnerabil, singura posibilitate de a fii vulnerabil este cea de a avea încredere în tine și în ceilalți, singura modalitate de a întâlni oameni si de a alege pozitiv acei oameni in care sa poti avea încredere pentru a construi legături autentice, este dacă prima data ai vindecat în tine din ceea ce te îndepărta de acele persoane, întâmplări, situații pozitive.
Meriți o viață frumoasă, meriți sa fii si să te simți în siguranță fizic și emotional, meriți să te iubești, merit să alegi conștient ceea ce este bine pentru tine, in cât mai multă pace și liniște, avand in acelasi timp parte de entuziasm sănătos și de bucuria de a fi cu tine și cu ceilalți!
Așa sa fie pentru toti!