‘Dincolo’ - despre stima de sine, iubirea de sine

 Stima de sine este iubire față de sine. Este valoarea pe care tu ți-o dai ție pentru că meriți (și doar pentru motivul că exiști), ea este înnăscută, intrinsecă și nu poate crește sau scădea. (așa cum greșit se spune, și credeam și eu că: ‘trebuie să ne creștem, să ne dezvoltăm stima de sine’).

Ea există sau nu există in noi, o avem sau nu.

Pentru că stima de sine este acceptare necondiționată și compasiune necondiționată față de starea ta de om, (Ceea ce nu înseamnă lipsa responsabilității față de acțiunile tale) față de umanitatea ta (supusă greșelii, erorilor) în orice situație. (chiar și atunci, sau mai ales atunci, când comiți greșeli, faci anumite erori, ai poate un comportament neadecvat sau folosești cuvintele neadecvate.)

Stima de sine nu poate crește sau scădea și NU are legătură cu: imaginea de sine, încrederea în sine, egotismul, conceptul de sine.

 imaginea de sine descrie cum anume dorești să te perceapă lumea din punct de vedere al felului în care arăți și/sau te prezinți in lume.

 încrederea în sine este despre credința ta că poți sau nu să faci o anumită acțiune, să duci la bun sfârșit un anumit task.

 conceptul de sine înseamnă ce anume crezi tu despre tine, cum te vezi tu: ce puncte forte ai, ce puncte  minus ai, cum anume te vezi tu din punct de vedere al punctelor forte și minus.

 aroganța, grandomania - sunt de fapt iluzii că ești superior altuia, au legătură cu faptul că ți s-a dat prea multă falsă putere la un moment dat în copilărie.

Iar toate aceste pot cădea sau crește în timp, dar niciuna nu are legătură cu stima de sine. După cum cu ușurintă putem in jur vedea, poți avea oricât de mult din acestea și tot să nu simți iubire față de tine.

Căci iubirea, stima, valorificarea, sentimentul de căldură, de îmbrățișarea a ta proprie, acestea ar trebui sa rămână constante chiar dacă elementele enumerate mai sus cresc sau scad în intensitate din timp in timp.

Stima de sine are directă legătură cu cât de mult am fost valorificați în copilărie, adică iubiți pentru ceea ce suntem și pentru natura noastră de copil, așa cum era ea la momentul respectiv. (vulnerabili,dependenți, imperfecți,poate prea gălăgioși…)

Stima de sine are legătură cu câtă putere ți s-a dat. Dacă nu ți s-a dat deloc putere și ai fost des neglijat, respins, abandonat, jignit, umilit, pus jos, descalificat, te vei simții des inferior altora, vei avea probleme legate de stima de sine.

Iar dacă ți s-a dat prea multă falsă putere, adică părinții te-au folosit în diferite scopuri: ‘tu ești băiatul mamei’, ‘fetița tatalui’, ai avut rol de mediator între părinți, ‘tu ești eroul meu’, ‘tu ești salvarea mea’; aceste lucruri nu erau pentru un copil să le rezolve sau să fie; atunci există posibilitatea să devii arogant, grandoman, să simți că ești atotputernic, mai bun decât toți ceilalți, superior tuturor. Și atunci vei avea probleme de stimă de sine și ar fi nevoie să lucrezi la asta. (Poate părea din exterior că persoana de tipul acesta este mai împuternicită, că este mai puternică, mai stabilă și că se iubește pe sine mai mult, dar la cel mai mic semn că ‘fantezia’ lui despre sine nu este adevărată, la cel mai mic semn ca podiumul se clatină, fantezia se disipează și persoana începe sa simtă furie la adresa sa, încercând cu orice preț să facă orice ca să ajungă din nou pe podium. Perfecționismul sau și grandomania conțin dedesubt multă rușine și nu înseamnă stimă de sine, prezența iubirii pentru sine.

Pentru a te conecta cu iubirea de sine fă acest exercițiu: ia o foaie de hârtie și scrie pe o coloana în dreapta hârtiei toate defectele tale, tot ce consideri că este negativ la tine, tot ce nu faci bine, defectele tale. (asta ne vine mai ușor să facem :) )

Iar în partea stânga a foii, scrie asta:

---Eu contez pentru că exist, chiar dacă uneori fac asta…, sau zic asta…. Mă iubesc și mă accept așa cum sunt, în ciuda condiției mele umane, în ciuda greșelilor și erorilor de orice fel pe care le-am făcut sau le voi face. Am căldură și iubire in inima mea pentru mine. Sunt perfect/ă in imperfecțiunea mea de om! La fel cum este oricine altcineva!---

Apoi citește fiecare defect împreună cu această afirmație.

 Și de câte ori îți aduci aminte în timpul zilei repetă-ți: ‘Mă iubesc pentru că sunt, contez pentru că sunt!’ (Sau orice altă afirmație de acest gen care ajunge direct la inima ta și îți dă un sentiment de căldură pentru tine și de pace.)

Cu drag,

L.