Granite personale sanatoase

Am auzitcu totii des vorbindu-se despre granițe sănătoase.

Prima dată haideți vedem ce sunt granițele. Ele sunt filtre prin care noi dăm voie să vină catre noi, sau să meargă de la noi spre alții, anumite gânduri, emoții, comportamente.

Ideal ar fi să lăsăm să vină către noi, si sa mearga de la noi  catre altii, doar acelea care sunt în concordanță cu sănătatea psihologică a noastra si a celorlalti, și cu adevărul despre cine suntem noi.

Doar cele care nu ne copleșesc și nu ne victimizează, pe noi si pe ceilalti.

Acum haideți să vedem si ce înseamnă granițe nesănătoase, adică apărarea sinelui într-o modalitate nesănătoasă.

Astfel pentru a nu procesa, a nu avea de-a face cu durerea personală, încercam să ne protejam de ea într-o manieră nesănătoasă prin următoarele modalități:

 negarea realității

  justificarea comportamentelor noastre sau ale altcuiva

minimalizarea lor (´´nu e atat de grav ce face el/ea´´…)

învinuirea altora pentru acțiunile noastre.( ‘din cauza ta’, tu m-ai provocat’, ‘dacă nu ai fi făcut asta’, ‘dacă ai fi mai…, nu as mai face asta’…)

Când ai granițe personale sănătoase te ții deoparte de a fi copleșit sau de a fi victimizat, după cum am zis.

Adică te ții departe de a fi jignit dar și de a jigni, de a fi victima sau persecutor.

Granițele se referă la extern, adică  legat de exterior, de corp, protecția fizicului și protecție sexuală; și granițele interne sunt legate de interior: gânduri, emoții, decizii, comportament.

      Pia Mellody a construit și anumite afirmații ajutătoare, de ținut minte, legate de granițele exterioare:

 Doar eu pot da voie altora și pot controla cat de aproape să vină ei de mine sau de ceea ce este al meu, și daca si cat pot să mă atingă. Iar acest lucru e valabil pentru oricine altcineva.

Pentru granițe exterioare sexuale:

 Doar eu pot da voie și pot determina cu cine, unde și cum mă angajez în relații sexuale. Iar acest lucru este valabil pentru oricine altcineva.

Granițele interne  - pentru a mă proteja de ceea ce vine din exterior legat de gândurile mele: ‘ești prost, nu gândești’ etc., legat de emoțiile mele ‘ar trebui să-ți fie rușine’ și așa mai departe.

In primul în trebuie să stabilesc dacă ceea ce aud despre mine ca și acuzații este adevărat - iar atunci le pot lăsa să le simt, sa meargă la inima mea, dacă nu sunt adevărate - atunci le blochez; sau dacă sunt neclare pentru mine atunci trebuie să mai obțin mai multe informații până când să-mi fac o părere clară despre ele.

La fel și eu trebuie să am grijă atunci când vorbesc cu altcineva, să am grijă la tonul vocii, să nu acuz, să nu judec, să nu controlez, să spun prima dată faptele care s-au întâmplat și m-au deranjat, când anume s-au întâmplat, ce-am gândit și cum m-am simțit atunci, și apoi sa exprim ce-mi doresc în viitor, ce nevoie am eu legat de asta.

 Drumul spre recuperare, vindecare, echilibrare, maturizare emoțională se face de la:

deziluzie (când nu ești deloc în contact cu realitatea ta personală, psihologică și psiho emoțională), la

negare (unde îți dai seama despre ce este vorba, îți dai seama ce anume ai avea de făcut și cam unde sunt problemele, dar încă nu vrei să le iei cu totul în considerare)

la următorul pas realizarea - cand îți dai seama că este absolut necesar să faci ceva în privința aceea

la efectiv primii pași pe care îi faci.

 Iar părerea mea personală este că este extrem de important să știm că suntem cu toții în aceeași barcă și că nimeni nu este perfect, acest lucru nu există în această realitate. Ca fiecare se învârte în acest spectru, pe această gamă a experiențelor și a nivelului de recuperare și de vindecare a traumelor copilăriei, a ceea ce a trăit în copilărie și l-a modelat pentru viața adultă, a modelelor pe care le repetă.

Important este să încercăm să ajungem la un echilibru, sa aducem către noi din ceea ce avem mai puțin, și să reducem din ceea ce avem prea mult, din punct de vedere al lumii interioare, emoționale și a granițelor . 

Nu există fericire absolută, chiar si daca am fi recuperați și vindecați total, nu am fi într-o fericire continuă. Dar cand suntem mai echilibrati știm să ne auto reglam pentru a nu ne simții nici prea copleșit și nici victimizați de ceea ce se întâmplă în exterior sau vine din exterior către noi.

Pentru asta trebuie si sa avem granițe personale mai sănătoase (pentru a face alegeri care să nu ne victimizeze nici pe noi, nici pe ceilalți.)

 Eu consider că acest lucru se poate face numai dacă ești în contact cu realitatea și dacă lucrezi direct pe propriile experiențe, propriile traume propriile nevoi și dorințe și așa mai departe. Iar aceasta se face direct în legătură cu lumea psiho emoțională.

Orice schimbare și vindecare se face prin intrarea în contact direct cu istoria ta de viață, cu emoțiile tale și comportamentul tău.

Alte ajutoare din exterior, și mă refer aici la idei complementare legate de informații pe care le poți acumula despre domenii conexe cu psihologia, pot fi de folos dar ca și instrumente ajutătoare.

Asta doar dacă nu le folosești ca modalitate de ocolire a realității trăite de tine în trecut sau prezent. 

Lumea inconjuratoare te cheama in exterior mereu, lumea comerciala se bazeaza pe faptul ca te atrage cu mesajul vrei sa fii fericit?, fa asta: cumpara asta, viziteaza asta, mergi la acest spa, mergi aici, fa inca o interventie estetica, vizioneaza serialele astea!, mananca aici, bea asta!, fa mantra asta, asculta asta!, mergi la cursul asta, invata despre asta sau asta, si o sa fii fericit - adica acceptat si iubit pentru cine esti! Si totusi daca faci toate acestea si nu se intampla sa fii mai bine, sa te simti mai bine cu tine insuti...?

Doar confruntarea directă cu realitatea ta prezentă și cea trecuta (prin ce metoda vrei tu, si cu cine consideri tu ca este potrivit) va putea schimba ceva. 

Trebuie să vezi realitatea a cine ești și de ce ești așa. Apoi s-o recunoști, s-o reformulezi, să iei ce e mai bun de-acolo, să lași deoparte ce nu mai ai nevoie. Si nimic din toate acestea nu se poate face dacă tu cauți în altă parte decât la tine.