Dincolo de ce se vede

In acest articol aș dori să mă prezint si sa va povestesc cum am ajuns aici. Dupa aceasta introducere despre ceea ce fac, as vrea sa va vorbesc despre propriul meu proces terapeutic si de viata, caci ele merg mana in mana. 

Sunt Lorelai, sunt consilier psihologic (conform Diplomei de licenta a Facultății de Psihologie pe care am terminat-o in 2007), sunt consilier în dezvoltare personală și practic tehnica de eliberare emoțională prin tapotarea punctelor de acupunctură numită EFT (după metoda lui Gary Craig - fondatorul oficial al acestei terapii).

Am terminat cei 4 ani de facultate la Timisoara în 2007, am făcut cursul de EFT în Austria în 2017 și de atunci practic, având la activ sute de ședințe. De-a lungul timpului am intrat în contact cu foarte multe tipuri de terapii, de instrumente terapeutice, terapeuți din țară si de peste hotare, locuind peste 12 ani în Austria.

Împreună cu consilierea psihologică prin ședințe conversaționale și lucrul direct pe emoții prin EFT, lucrez și cu elemente din metoda Recall Healing, iar prin această metodă intrăm mai în profunzime în ceea ce înseamnă procesul de pornire, cele nouă luni de sarcină, primul an de viață și ciclurile repetitive pe care fiecare dintre noi le trăiește în viața sa.

De asemenea îmi place foarte mult să folosesc carduri proiective pentru ședințele față în față, caci lucrez atât online cat și cu ședințe față în față, dar cardurile proiective pot fi folosite doar în cele din urmă. Mi-am propus și până acum am reușit, sper să reușesc în continuare la fel de bine sau chiar și mai bine, să fac o muncă profundă dincolo de suprafață, un demers psihologic și terapeutic adevărat și profund, nu banal, nu facil, nu cu exaltare prea mare crezand ca totul va merge usor si nu facand promisiuni goale.

Am observat ca motivele pentru care un om începe să vină să caute răspunsuri sau sprijin sunt legate de una dintre cele trei subiecte principale ale vieții noastre: sănătate, partea de carieră/ finanțe, sau partea emoțională și socială.

Unele sedinte de terapie sunt de scurtă durată fiind centrate pe o anumită problemă care se îmbunătățește sau soluționează pe deplin poate, iar persoana nu dorește să continuie.

Unele terapii sunt insa de durată medie sau lungă. In acestea explorăm împreună ciclurile vieții, temele de viață, elemente din psihologie trans generaționala, și lucrăm pe aspectele emoționale (prin exerciții EFT sau alte tehnici).

Oricare ar fi motivul pentru care oamenii, și implicit eu când a fost cazul, intră în terapie motivul adevărat și real este de a se simți liberi, prin a se simți autentici așa cum spune vorba: prin a deveni cine am fost mereu meniți să fim.

Eu m-am nascut in Bucuresti, am avut o experienta esentiala la doar doua saptamani de viata, la care voi reveni. Dupa aceasta am trait la Bucuresti, la Craiova, la Arad, unde am trait 12 ani, adica toti anii de scoala. In clasa a 11 la prima ora de psihologie am stiut ca eu asta vreau sa fac in viata mea. Am continuat cu Facultatea de Psihologie la Universitatea de Vest din Timisoara.

In anul 3 de facultate am inceput terapia personala datorita unei crize in viata de cuplu de atunci. Am continuat terapia timp de patru ani. Am inceput sa inteleg multe lucruri 

– munca de constientizare, primul pas, se produc schimbari, se fac legaturi, se conecteaza lucruri in minte.

In primul rand am reusit sa vorbesc, sa verbalizez, sa exprim verbal povestea de viata, dar fara multe emotii la inceput, povesteam ca pe o poveste, o stire ce am vazut-o la televizor, fara implicare emotionala. Incet am inceput sa formez o (pasul doi) - conexiune bazata pe incredere si intelegere, sprijin cu terapeuta mea, vazand ca nu ma judeca si ca este alaturi de mine in modul in care am nevoie, nu forteaza, nu provoaca – cu toate ca eu o testam mereu si o provocam cateodata, pentru a testa daca pot avea incredere in ea sau nu. 

De-a lungul procesului terapeutic facut prin terapie conversationala, hipnoza si alte tehnici, am reusit sa ma deschid, sa exprim emotii: furie, tristete...A fost un proces lung si anevoios, si cand ma apropiam de ceva foarte dureros de multe ori aveam tendinta sa nu mai merg la terapie, sau daca mergeam, sa nu vorbesc mare lucru, sa fiu ostila. Dar am mers mai departe, ea a fost prima care mi-a spus despre tehnica scrisorilor, facand si eu o scrisoare catre mama mea. In anul 2008 am avut o prima tentativa de a iesi din relatia in care eram la momentul respectiv. (nu era o relatie abuziva, dar la momentul respectiv simteam ca drumul nostru impreuna s-a cam terminat), atunci am resimtit pentru prima oara cu adevarat (cu toate ca mai avusesem pusee, dar nu le intelesesem cand eram mica 10,11 ani) de anxietate, panica, o senzatie puternica ca si cum voi muri, (si voi reveni la asta...)

In anul 2010 cred terapia noastra s-a incheiat. In acelasi an am participat la un prim workshop din categoria dezvoltare personala sa ii spunem: Hemy sync – Excursia, in Bucuresti.

Dupa ce terapia individuala s-a terminat am mai stat 3 ani in Timisoara apoi relatia respectiva s-a terminat si am intrat intr-o alta relatie si m-am mutat in Austria pentru urmatorii 12 ani.  In aceasta perioada de 12 ani am inceput incet incet sa intru pe fagasul spiritual prin zeci de ore de studiu pe cont propriu a Bibliei, astrologiei, numerologiei, semnificatia literelor, elemente din kabbalah si tarot, am citit zeci de carti, am mers la inca un workshop hemy-sync, am intrat in contact cu terapia cranio sacrala datorita matusii mele care a adus aceasta terapie in Romania, am facut cursuri de terapia compasiunii, vindecarea inimii, am intrat pentru o scurta perioada intr- o formare in hipnoza  - dar am simtit ca nu mi se potriveste in totalitate, am facut toate cursurile online si fata in fata ce mi s-au parut interesante si utile, am cautat raspunsuri, am cautat sa imi explic prin tot ce gaseam in exterior ce simt eu si sa descopar cine sunt.

Apoi in Austria am intrat in contact cu EFT, am facut training-ul, am lucrat, am mai eliberat din emotiile tinute captive. Dupa cum se vede a fost un proces foarte lung. De fiecare data m-am intors la aceleasi intamplari, la aceleasi emotii facand de fiecare data inca un mic pas, crezand ca am rezolvat pentru totdeauna un anumit aspect, dar acesta aparea din nou, doar ca de fiecare data era putin diferit ca si cum ii vedeam o noua fata. Astfel ca impreuna cu ajutorul EFT si altor tehnici si cursuri, workshop-uri am inceput sa lucrez la emotiile mele tot mai mult, la relatiile semnificative, sa scriu scrisori, sa eliberez emotii prin a le simtii si sa fac astfel o curatare.

Am inceput sa lucrez cu oamenii, dupa 10 ani de la terminarea facultatii. Acum aveam disponibilitatea emotionala, maturitatea necesara si tehnicile in care aveam incredere sa incep sa pasesc pe acest drum ce stiam ca imi este menit. Am continuat munca personala, am mai facut sedinte de terapie personala cand erau necesare, am inceput studiul recall healing in 2019, participanad apoi la majoritatea cursurilor disponibile. Aici am invatat sa fac mai multe legaturi, am invatat despre cauzele emotionale ale simptomelor si bolilor, mai mult lucru pe semnificatia viselor, simboluri si semnificatii ascunse – o intreaga lume mi s-a deschis o data cu aceste cursuri la nivel de constientizare si de intelegere, de legaturi si explicatii. Am continuat sa lucrez cu clienti sa am testimoniale foarte revelatoare, sa simt ca fac ceva bun si semnificativ in lume si asta sa ma faca sa continui.

Am scris si un caiet de lucru in 2019 Tu singur te vindeci, si unul in 2020 Mesaje din subconstient. Ambele se bazeaza pe tot ce mi-a fost mie de folos. Si cu toate astea simteam nu ajunsesem la punct, simteam ca ce e mai greu nu a fost trait, poate doar am testat apa cu degetul, dar mai era pana la a intra cu totul in apa pentru a inota in ea...

In 2023 am creat un nou caiet de lucru 27 de Scrisori pentru suflet – caietul de lucru ce imi e foarte drag. Am continuat sa studiez, sa citesc sa gasesc noi tehnici, sa folosesc tot ce stiu si am trait pentru a fi alaturi de cei care s-au intalnit cu mine pe acest drum.

Simteam ca marea provocare avea sa vina. 

Urmeaza pasul 3, la 18 ani de la prima ora de terapie...Experimentarea, trairea efectiva a ceea ce ai evitat o viata intreaga prin orice mijloace posibile, de cele mai multe ori luand hotarari inconstient in acest demers.

---------------------

De aceea spun mereu ca procesul de intregire si autentizare e lung si merge mana in mana cu viata. Eu una nu as fi facut niciodata cu adevarat acest pas daca era dupa mine, cu toate ca simteam ca ceva lipseste din propria mea viata, chiar daca in rest nu imi lipsea nimic. Ca eu lipsesc din propria viata cumva, ca merg contra curentului natural...este o senzatie ciudata de nemultumire si ca orice motive as gasi ca de fapt sunt bine, imi merge chiar bine tot nu reuseam sa scap de acest sentiment. 

Cu toate acestea cand m-am intalnit cu ´´monstrul interior´´ as fi dat orice ca acel sentiment pomenit mai sus sa fie singura mea problema, eram gata sa renunt pentru totdeauna la a vrea nu stiu ce autenticitate si a face orice compromis pentru a ma simti din nou in siguranta, protejata de monstru, de mine si de viata.

Monstrul era acela ce m-a insotit toata viata, senzatia de anihilare, de nisipuri miscatoare in care te afunzi si nu ai de ce sa te prinzi, de dezintegrare si de moarte iminenta. Anxietate dusa la paroxism aproape, atac de panica, respiratie e superficiala, inima bate cu foarte multe batai peste ceea ce ar trebui sa fie, nu poti sa dormi, nu poti manca, mintea e intetosata si nu gaseste iesire, iar mainile incep sa imi amorteasca pana la coate ceea ce intensifica senzatia de frica si lipsa de control asupra corpului, gandurilor, emotiilor si a ceea ce urmeaza, a monstrului ce avea sa ma inghita de acum, gata, am incercat...nu pot. L-am mai atins de cateva ori cu degetul prin diferite tehnici, in workshop-ul de respiratie holotropica sau in sedintele individuale, dar apoi am fugit si m-am ascuns sa nu ma vada cu adevarat si sa nu il vad cu adevarat.

Cand un astfel de moment se intampla nu mai ai unde fugi. Cand acest moment vine e bine, si eu multumesc ca am facusem deja asta, sa fii avut deja un proces terapeutic la activ, sa fii inteles multe din dinamica ta de familie, din legaturile si constientizairle menite sa te faca sa intelegi ce si cum, de ce faci ce faci, de ce simti ce simti, sa fi curatat (adica simtit sau lucrat cu EFT spre exemplu) din emotiile captive, sa fii facut reformulari si asa zisele iertari, (adica sa intelegi cu empatie si compasiune de ce au facut cei ce ti-au facut rau), sa intelegi ca nu ce ti s-a intamplat a fost cauza ci felul in care ai primit tu asta, felul in care ai codificat tu ce s-a intamplat a fost cauza...In aceste momente trebuie sa apelezi la toate resursele exterioare caci accesul la cele interioare e de multe ori blocat, ai impresia ca nu ai resurse deloc, in fantana cu resurse de unde trebuia sa bei acum nu a fost pana acum gasita apa...

Toate momentele, intamplarile, cautarile, cunostintele, experientele au construit resursele pentru a intari sistemul sa faca fata acestui moment, ce pare impus de viata, dar poate este impus de propria persoana de la un alt nivel acel sine superior de care se vorbeste.

Ce faci in aceste momente? Traiesti ce nu vrei sa traiesti, nu mai fugi ca nu ai unde, stai cu tine, traiesti frica si panica, groaza si sentimentul de anihilare. Te rogi, plangi, vorbesti cu toti cei apropiati, te hranesti cu orice cuvant de incurajare. Revii la a simtii, meditezi, asculti podcasturi, te intorci la tine, iti analizezi gandurile, vezi ca emotia e data de un gand, un gand catastrofic despre viitor: voi muri...(apoi vine de ce: nu voi avea bani, daca asta se va intampla, sau asta, sau astalalta etc etc), scoti din tolba tot ce stiai, exercitii EFT, meditatii. Functioneaza un pic dar sentimentul revine...Il traiesti amintindu-ti din nou sunt bine, sunt ok, uite nu e nimic periculos acum, sunt bine, mai faci exercitiul cu tapotarea timusului: iubesc, cred, am incredere, sunt recunoscatoare si curajoasa, iubesc cred, am incredere. …Mai stii cand vroiai sa ajungi aici, visai sa vezi cine esti tu cu adevarat, cine vei fi dupa ce asta va trece cate vei putea face cand asta va fi in spate,...apoi iar te gandesti: Dumnezeule ce prostie, nu vreau sa fiu dincolo, vreau acasa, vreau in siguranta...

si tot asa, si iar asa, cateva zile, saptamani, in care cu greu poti sa iti duci viata...

Imi aduc aminte de training-ul cu Mark Wollyn: care e cea mai mare frica a ta?..care e cea mai mare dorinta...sunt doua fatete ale aceleeasi monede...de inteles, inteleg dar sistemul de aparare zice lasa tu astea vezi cum faci sa supravietuiesti ca stii ca singura nu poti, tu nu esti in stare, agata-te de cineva. Sistemul de aparare acum nu mai este un protector, ci un temnicier cu propria sa vointa, si parca are propria sa viata: ``Stai aici caci altfel o sa mori, doar stii asta!``

….....

Si daca nu o sa mor?

A inceput adevaratul procesul de vindecare si de intalnire cu autenticitatea in adevaratul sens al cuvantului...

...

Daca si tu ai monstrii tai cu care te lupti si daca consideri ca toate aptitudinile mele profesionale, cunostintele, cursurile,experienta de viata si experienta in lucrul cu oamenii, cat si drumul parcurs deja de mine te pot sprijini in propria ta calatorie, eu te astept sa incepem lucram impreuna...