Auto compasiune

Ce este compasiunea?

Compasiunea este acel sentiment de deschidere in fata suferintei unei alte persoane. Este acel moment cand ceea ce simte o alta persoana te atinge undeva in interiorul fiintei tale. Acel moment in care poti privi suferinta unei persoane fara a o judeca, poti intelege ca face parte din experienta umana generala si poti intelege ce simte aceea persoana fara sa faci comparatii.

Auto compasiunea este acelasi lucru, dar manifestata fata de propria persoana. Putem observa ca de multe ori simtim si actionam cu compasiune cand e vorba despre alti oameni, prieteni, familie, colegi, dar cand e vorba sa aratam aceeasi compasiune fata de noi insine nu o facem.

Poate deoarece consideram ca noi nu avem nevoie de asta, poate din cauza ca suntem invatati sa ne motivam prin cuvinte dure si critici, poate aceasta este povestea din capul nostru - creata la randul ei de vocile pe care le-am auzit in copilarie de la parinti.

Vocile parintilor si adultilor ce i-am avut in preajma in copilarie se transforma in vocea noastra interioara de la maturitate. Auto compasiunea este un concept relativ nou in lumea vestica, dar foarte cunoscut in est, in invataturile budiste. Ca o frumoasa definitie a compasiunii in budism se spune:

Cand iubirea intalneste suferinta, dar ramana iubitoare;aceasta este compasiunea.

Si respectiv auto compasiunea, compasiunea ce o avem pentru propria persoana atunci cand suferim, cand ne aflam intr-un moment dificil, cand am facut o greseala, cand simtim vinovatie si rusine, frica si devalorizare.

Asa cum compasiunea nu este mila, nici auto compasiunea nu este mila pentru propria persoana. Compasiunea este deschidere si intelegere, obiectivitate si lipsa comparatiei, iar mila pe care o avem pentru cineva vine la pachet cu ganduri de genul:

Saracul, bine ca nu sunt eu in locul lui.

Mila pentru noi vine la pachet cu o identificare exagerata cu problema noastra, vine cu gandul ca suntem blestemati, ca toate ni se intampla numai noua:

Saracul de mine, sunt o victima a destinului si nu pot face nimic in privinta asta.

Auto compasiunea nu este acelasi lucru cu stima de sine. Stima de sine vine la pachet cu o credinta anume cu care ne identificam. Iar credinta vine la pachet cu povestea. Si povestea, la randul ei, cu gandurile si emotiile ei. Stima de sine poate creste sau scadea brusc in decurs de cateva momente, in functie de evaluarea din exterior pe care o primim de la ceilalti. (Prin afirmatii de genul:

Esti foarte frumoasa. Dar parca te-ai ingrasat putin, nu? Dar iti sta bine...) Si are legatura si cu compararea, ne comparam cu altii si trebuie sa iesim mai buni, mai destepti etc.

Auto compasiunea nu presupune comparatii. Este o viziune obiectiva, plina de intelegere si iubire pentru propria persoana si pentru experientele noastre, pentru raspunsul nostru la un anumit moment in fata greutatilor si provocarilor vietii.

Auto compasiunea nu este nici pasivitate sau prea multa indulgenta. Nu inseamna ca daca avem compasiune pentru noi nu ne asumam responsabilitatea pentru actiunile noastre, sau ca ramanem pasivi in fata vietii. Dimpotriva. Auto compasiunea este o atitudine activa. Prin observarea fara judecata, ne intelegem comportamentul. In primul rand il observam si apoi il acceptam, il intelegem. Intelegem logic si emotional ce anume ne-a determinat sa facem ce am facut, ce ganduri si emotii, ce logica am avut atunci in acel moment.

Apoi avem simpatie si intelegere pentru noi, pentru persoana ce in acel mom

ent a ales sa faca ceea ce a facut. Cand avem auto compasiune nu mai suntem inabusiti de vocile din trecut, de vocea critica a parintilor sau adultilor ce s-a transformta in criticul interior. Facem un pas in spate si observam. Cu claritate putem intelege mai bine de ce am actionat intr-un anumit fel. (Cauza din trecut, emotia inmagazinata in noi, povestea pe care ne-am spus-o etc.)

Auto compasiunea are trei componente, conform dr. Kristin Neff, care a studiat auto compasiunea ani de-a randul, si a facut numeroase cercetari legate de acest subiect.

• Bunatate fata de propria persoana, este opusul criticii.

• Umanitate, diferita de separare si izolare. (adica atunci cand suntem suparati avem impresia ca doar noi suntem nefericiti, restul oamenilor de pe planeta sunt cu totii fericiti.)

• Mindfullnes - (atentie, observare, prezenta), diferita de autoindentificare; (adica sa avem o privire obiectiva, de ansamblu,  a intregii situatii cu care ne confruntam, a intregului mecanism cognitiv si emotional ce ne-a dus la raspunsul respectiv.)

Cum am mentionat inainte, vocile auzite in trecut devin vocea noastra interioara. De obicei vocea interioara e criticul nostru. E cel care ne spune vorbe grele: esti prost, esti idiot, cum ai putut face asta, meriti sa fii pedepsit etc. Aceasta duce la frica. Am fost invatati sa ne motivam prin frica si amenintari.

Auto compasiunea este lipsa fricii. Spre exemplu, cand ai facut ceva cu care ulterior nu esti de acord si consideri ca a fost o mare greseala. Vocea critica, o parte din creier unde este stocat criticul interior impreuna cu toata povestea aferenta va spune: esti un idiot, cum ai putut face asta, acum X lucru nu se va mai putea intampla si e numai vina ta, etc.

Auto compasiune ar spune: Lucru asta s-a intamplat, nu a fost cea mai buna decizie si nici cele mai potrivite cuvinte ce le puteai alege. Dar totul e ok, inteleg ca ai facut asta pentru iti era extrem de frica. Hai sa vedem cum putem face sa lucram cu aceasta frica, sa ii intelegem provenienta, sa o simtit si sa o vindecam, ca ea sa nu mai iasa a iveala atunci cand ne asteptam mai putin.

Adica sa invatam sa vorbim cu noi ca si cum am vorbi cu un bun prieten, sa ne dam sfaturi si nu critici. Pentru ca daca stam sa analizam lucrurile pe care ni le spunem si felul in care vorbim cu noi insine in timpul unei zile, sunt in proportie foarte mare lucruri negative, critici, ne auto pedepsim, ne motivam prin amenintari, sau credem ca asa trebuie sa ne motivam…

Daca am sta sa analizam ceea ce ne spunem si sa ne intrebam: daca as vedea ca cineva vorbeste asa cu copilul lui, mi s-ar parea ok? Probabil ca nu! Atunci de ce sa vorbim asa cu copilul din noi, copilul care am fost? Doar pentru ca cineva a facut-o candva, nu inseamna ca acum trebuie sa continuam sa ne facem acest lucru.

Astfel, in concluzie, cand aplicam auto compasiunea:

• observam ceea ce se intampla,

• acceptam ceea ce se intampla, sau s-a intamplat

• ne intelegem motivatia si ne purtam frumos cu noi

• intelegem ce simtim si ne dam voie sa simtim tot ce simtim, nu ne blocam emotiile, ele trebuie simtite pentru caci altfel nu se dizolva – what you resist, persists,or it even increases.

• ne asumam responsabilitatea pentru felul in care am actionat

• ne dam sfaturi despre cum putem imbunatati sau repara o eventuala greseala facuta (ne cerem scuze, incercam sa intelegem care e cauza adevarata a reactiei noastre etc.)

• ne dam seama ca am facut tot ce am putut atunci, si gasim cai pozitive sa actionam mai bine in viitor

• intelegem ca suntem oameni imperfecti alaturi de alti oameni imperfecti, ca viata si lumea sunt imprefecte si ca asta e frumusetea ei, ca perfectiunea este o utopie si ca tot timpul exiata posibilitatea ca noi si ceilalti sa facem lucruri ce ulterior poate le vom considera gresite

• ca totul e ok, sa vedem mesajul din tot ceea ce am experimentat, chiar daca a fost dureros pentru noi

• sa ne amintim ca de fiecara data cand vorbim cu noi, vorbim si cu copilul din noi, care merita sa fie observat, inteles si iubit

• sa intelegem ca iubirea si afectiunea au fost intotdeauna mai motivante decat motivarea prin frica, frica duce la o stare de agitatie care te poate face sa gresesti mai repede

si nu uitati:

Daca as vedea ca cineva vorbeste asa cu copilul lui, mi s-ar parea ok? Cum as vorbi eu cu acel copil, ce as incerca eu sa ii transmit?

Copilul din interior nu este doar un concept, este o parte vie din tine.

Intrebari esentiale:

Ce simt acum?

Ce am nevoie?

Ce pot face pentru asta?

E timpul sa invatam despre compasiune si despre auto compasiune, poate mai mult decat oricand...